Mi-am pus o întrebare de curând… eu de ce nu sunt fericit?
Şi apoi mi-am răspuns. Păi ce motive am să nu fiu fericit?
În primul rând sunt sănătos, alţii care sunt bolnavi văd fericirea maximă în a fi sănătoşi, sau cel puţin măcar un pic mai sănătoşi. Pentru ei fericirea maximă e să fie oameni normali…
Şi noi aştia care suntem normali, nu suntem în scaune cu rotile, nu avem mâini amputate, avem ochii cu care vedem minunăţia asta de lume aranjată în oceanul de nuanţe de culori, putem să auzim simfonia asta care este cântată non stop în jurul nostru, noi de ce să nu ne bucurăm şi să nu fim recunoscători pentru acest lucru?
De ce să nu fim fericiţi?
Când îi aud pe unii că se sinucid din iubire…nu îi înţeleg, într-adevăr, unii au probleme şi au nevoie de terapie, dar câţi s-au gândit la ce le-a rămas.
Miciile lucruri de care se pot bucura.
Cât de frumos poate fii să poţi alerga, să poţi merge pe jos, să te poţi urca oriunde este posibil, să sari garduri, să mergi cu bicicleta, să înnoţi, să schiezi, să te urci în copaci şi să simţi prospeţimea naturii.
Am văzut o femeie la emisiunea lui Oprah care avea un fel de tumoare facială încât de-abia clipea, a spus că abia atunci reuşeşti să apreciezi frumuseţea micilor lucruri.
Nu te mai uita la televizor pe posturile de ştiri sau la emisiuniile de ştiri. Numai lucruri negative care nu pot decât să te întristeze difuzează, şi ignoră faptul că sunt şi evenimente pozitive. Sunt şi lucruri mult mai pozitive pe lumea asta.
Fiecare crede că propriile probleme sunt cele mai mari.
Ţi-ai pătat haina cea mai bună? Nu ai bani să îţi cumperi ultimul tip de BMW(cel puţin nu îi ai acum)? Nu ai luat nota pe care ţi-o doreai la examen?
Nu ai cea mai faină gagică din şcoală? Sau nu ai niciuna?
Nu trăieşti în casa în care îţi doreşti? Şi..eşti depresiv din cauza asta?
Păi nu te-ai gândit că sunt alţii care au probleme mult mai mari decât tine?
Gândeşte-te la negrii din Africa, care săracii abia au ce mânca şi sunt şi loviţi de boli ca holera sau febra tifoidă şi trăiesc în nişte condiţi mizerabile de neimaginat.
Gândeşte-te la cei din Haiti, care săracii, dacă nu au fost măturaţi de ceva uragan au fost zguduiţi de un cutremur devastator.
Mulţi se plâng că România e o ţară de rahat, că nimic nu e bun în ea. Eşti sigur? Ai comparat-o vreodată cu o ţară din Africa sau cu vreo ţară din orientul mijlociu, unde atentatele teroriste sunt la ordinea zilei?
Mai e ţara în care trăieşti atât de rea? Mai „te face ţara să fii nefericit”?
Şi chiar dacă am fii în scaune cu rotile, chiar dacă am avea un membru sau două amputate, tot avem de ce să fim fericiţi!
Uite exemplul acestor doi oameni extraordinari care m-au impresionat prin puterea lor de a înfrunta viaţa şi de a nu se lăsa în faţa greutăţiilor. Care chiar dacă s-au născut cu o condiţie extrem de dificilă au făcut lucruri măreţe în viaţă şi sunt nişte oameni fericiţi.
Nişte oameni de succes. Nişte învingători.
Să-l luăm pe Sean Stephenson. Acest om care s-a născut cu o boală rară la oase, a suferit peste 200 de fracturi până la vârsta de 18 ani, are o înălţime care de-abia atinge 1 metru, şi este obligat să stea într-un scaun cu rotile, cu toate acestea el a reuşit să devină un vorbitor motivaţional, un psihoterapeut şi un om de succes pe partea relaţiilor cu femeile.
Este şi un documentar pe Discovery despre acest om .
Următorul exemplu este Nick Vujicic.
Un australian care s-a născut fără mâini şi fără picioare. Este vorbitor motivaţional, directorul organizaţiei pentru persoane dezabilitate fizic „Life Without Limbs” (Viaţa fără membre) şi deasemenea predicator.
Îmi place mult titlul primei cărţi scrise de acesta, planificată pentru lansare în 2009, „No Arms, No Legs, NoWorries!” („Fară mâini, fără picioare, fără griji!”)
În concluzie, FII RECUNOSCĂTOR PENTRU CEEA CE AI. NU CONTEAZĂ CÂT.
Nu uita:
„Trăieşti mai mult odată ce realizezi că orice timp petrecut nefericit este pierdut.” ~ Ruth E. Renkl
„Când o uşă a fericirii se închide, alta se deschide. Adesea ne uităm la uşa închisă, nu o vedem pe cea care s-a deschis.” ~ Helen Keller
„Succesul nu este cheia fericirii. Fericirea este cheia succesului. Dacă iubeşti ceea ce faci, vei avea succes.” ~ Albert Schiweitzer
„O persoană fericită nu este o persoană cu un anumit set de circumstanţe, ci mai degrabă o persoană cu un anumit set de atitudini.” ~ Anthony Robbins
Mai ai motive să nu fii fericit?
Recunoştinţă şi apreciere,
Cristi Pavel
Articole asemanatoare:
Bookmark and Share!
6 Responses to “Tu de ce nu esti fericit?”
In prima parte cred ca pui problema gresit. A zis-o si Dem Radulescu, ca daca vrei sa fii fericit sa privesti in jos, adica la ce cei care au mai putin ca tine. Sa nu te uiti in sus la cei care au mai mult. Dar cred ca e gresit pentru ca tot comparatie ramane.
Adica eu sa fiu fericit pentru ca exista unnul care o duce mai rau ca mine?
Nu pot face asta:). Da, poate fi o chestie care sa te incurajeze.. sa-ti dea ceva speranta, dar in final fericirea ta trebuie sa fie independenta de ceilalti.
Cei pe care i-ai dat ca exemplu cred ca confirma ce zic. Nick Vujicic nu e fericit pentru ca si-a dat seama ca alti o duc si mai rau ca el. Cred ca a gasit in interior pacea de care avea nevoie.
Am scris cateva idei despre fericire aici
Si iti recomand si povestea lui Pancinello daca nu ai citit-o… e foarte interesanta!
@ Cristi
Nu vroiam in niciun caz sa spun sa te bucuri de necazurile altora.
Si da, sunt deacord ca nu e ok sa te compari cu altii, sunt constient de faptul ca aceasta comparatie are numai efecte negative.
Dar,
prin aceasta comparatie am vrut sa trezesc in cititor recunostinta. Recunostinta fata de ceea ce au. Cred cu tarie ca e foarte important si ca are multe beneficii pentru suflet aceasta recunostinta.
Nu stiu daca ai vazut documentarul The Secret, dar si acolo se spun cateva lucruri despre efectele recunostintei.
Mi-a placut povestea lui Pancinello
Apreciez feedback-ul.
Numai bine,
Cristi Pavel
Si eu vreau sa adaug cate ceva : De ce sa nu ne uitam la ceilalti din jurul nostru ? Nu neaparat ca sa ne comparam, dar ca sa observam anumite chestii. Credeti ca Einstein ar mai fi fost cine a fost daca nu s-ar fi uitat la Tesla ? Fiecare dintre noi are un Pattern(model) pe care il alege. Pentru anumite persoane, ceilalti din jur sunt “muze”, sunt izvoare de idei, de viata. O mare parte din fizica contemporana se bazeaza pe impulsuri. La fel avem si noi nevoie de impulsuri pentru a face schimbari, pentru a gasi raspunsuri ( fie ele intelectuale, psihice, ori fizice ). Acuma revenind la fericire si facand legatura : de ce nu iti poti gasi fericirea in fericirea altuia ? De ce nu iti poti gasi fericirea in nefericirea altuia ? Ei bine, noi de ce ne-am gasit mantuirea in suferinta lui Iisus ? Sau, daca un om ucide 20 de oameni si este condamnat la moarte, nu ai fi fericit, stiind ca pe lista lui de victime ar fi urmat copilul tau ? Nu ti-ai gasi fericirea in nefericirea altcuiva ? As vrea sa adaug si faptul ca fericirea nu poate exista fara nefericire. Nu ai putea zice ca esti fericit fara sa fi fost cel putin o data nefericit, deci ele se completeaza, nu poti avea una fara alta. Daca ai + trebuie sa ai si – . Asadar fericirea individuala, duce implicit la una colectiva, trecand de la o persoana la alta.
@Cristi Pavel : As vrea sa iti dau un topic interesant de studiat, poate vreun viitor post de-al tau il va cuprinde : “Oamenii se schimba ?”
Bafta!
@ Eles Robert
Da, ai dreptate, nu putem constientiza fericirea daca nu am trait macar un graunte de nefericire. Dar e ceva firesc.
Cand vine vorba de comparatie cu altii fericirea ta devine mult mai puternic influentata de factori externi decat daca nu te-ai compara. Ce e de stiut, e ca fiecare se naste cu o anumita zestre genetica, cu anumite talente si aptitudini.
Eu de exemplu, daca ma nasc cu talent pentru muzica si ma compar cu tine care esti foarte bun la fizica, voi avea de suferit din aceasta comparatie. Eu in mod natural am inclinatii, deci pot avea performante, in domeniul muzicii, de exemplu, iar tu in domeniul stiintelor reale. Tu esti plin de rezultate la fizica, si eu ma zbat in mediocritate, si sunt nefericit, spun ca nu sunt bun de nimic, etc. Dar daca eu nu m-as mai fii comparat cu tine, si m-as fii uitat in propria ograda, sa imi vad de propriile talente, si daca m-as fii ocupat mai mult de partea cu muzica, probabil ca as fii obtinut si eu o gramada de rezultate si as fii fost fericit.
Fiecare om este diferit, se naste in circumstante diferite, iar de aceea nu are rost sa ne comparam.
Cel mai bine e sa te poti mentine fericit indiferent de lucrurile care ti se intampla. Un prim pas spre a obtine acest lucru este sa privesti viata ca pe un proces de invatare, in care fiecare incercare este o catapulta in evolutia ta spre mai bine, in care fiecare gresala este o lectie invatata care te duce mai aproape de ceea ce vrei sa obtii cu adevarat.
Daca oamenii se schimba? Clar. Altfel eu nu as mai fii scris despre dezvoltare personala. Tocmai in asta consta dezvoltarea personala, in imbunatatire, schimbare e putin gresit spus. Nu te schimbi, tot tu esti, numai ca esti tu cel mai bun(in comparatie cu tine, cu felul in care ai fost tu in trecut
)
acum am vazut un seminar de seductie cu Sean, ce tare e tipul!
@ Cristi
Iti dai seama?
Omul acela le da peste nas la toti care spun “Trebuie sa areti bine ca sa ai succes cu femeile, tre sa ai muschi, patratele, etc”.