Televizorul. Avantaj sau obstacol?

În acest articol vreau să dezvălui nişte păreri personale despre „misterul” din spatele televiziunii, cu bune şi rele.

Televizorul, o componentă nelipsită din viaţa aproape a fiecăruia. Dacă te gândeşti puţin o să vezi cât de mult timp petreci în faţa televizorului, cât de mult îl asculţi fără să îţi dai seama şi fără să fii conştient de efectele sale.

Îţi spui că e informaţie, e actualitate, trebuie să ştiu, trebuie să fiu la curent cu ce se întâmplă în ţară.
Dar te-ai întrebat care sunt şi efectele acestuia?…

Te-ai întrebat dacă nu are şi părţi negative pe lângă cele care tu crezi că sunt pozitive?

O să încep cu părţiile pozitive.

Ne face să simţim că nu suntem singuri.

Ai observat de multe ori când te uitai la televizor că, deşi stăteai o zi întreagă singur în cameră, nu te simţeai singur?

Asta probabil din cauză că vezi şi auzi oameni şi mai ales ai atenţia ocupată. Nu te simţi plictisit(dacă ceea ce urmăreşti ţi se pare interesant) şi parcă ai o activitate, şi timpul trece.

Îi ajută pe părinţi să câştige timp.

Când copiii sunt mici, şi părinţii au nevoie de ceva timp pentru a pregăti pătuţul sau scutecelul pentru cel mic, pentru a încălzi laptele, pentru a pregăti băiţa. Şi dacă îl pun în faţa televizorului copilul este ocupat şi cuminte. Ascultă şi vede ceva acolo, e atent la ce se întâplă pe ecran.

Ţin minte că îmi spunea maică mea că atunci când eram foarte mic, pe la doi ani, eram atât de captivat de reclame, în special, că atunci când era publicitate mă înclinam spre televizor şi dădeam cu mâna, dacă îmi punea ceva în faţa ochilor, să nu cumva să pierd o fază.

Dar acest lucru e cu două tăişuri. Pentru că mulţi copii ajung să nu mai facă altceva, să renunţe la joaca de afară, la mişcare, în schimbul privitului la televizor, la desene animate.

Are capacitatea de a educa.

Nu strică să auzim zilnic că e bine să facem mişcare 30 de minute pe zi pentru o viaţă sănătoasă.
Nu strică să auzim că consumul excesiv de sare, zahăr şi grăsimi dăunează grav sănătăţii.
Pe lângă asta, sunt multe emisiuni interesante şi folositoare pe posturile de ştiinţă.

Un exemplu este cel a unui băieţel din SUA, de 9 ani, care a reuşit să supravieţuiască într-un parc naţional până când l-au găsit echipele de salvare datorită indiciilor pe care le-a lăsat. Indicii învăţate de la o emisiune cu tehnici de supravieţuire.

(Acesta este link-ul spre un articol cu acea poveste http://www.ziare.com/lifeshow/magazin/06-24-2009/un-baietel-a-supravietuit-in-salbaticie-aplicand-ce-a-invatat-pe-discovery-797128 ).

Un alt exemplu din familia mea era că, ne miram ce expresii elaborate folosea sora mea mai mică pentru vârstă ei destul de fragedă. Nu ştia să citească dar se uita mult la desene animate.

Acum să trecem la efectele negative. Care din păcate au o influenţă mult mai mare decât cele pozitive.

Conduce la obezitate.

Foarte mulţi oameni când privesc la TV mânâncă sau beau ceva. O pungă de cipsuri, nişte floricele cu suc la film, o berică cu seminţe la meci etc.

Problema e că aşa cum stau ei atenţi uită de cât de mult mânâncă, numai realizează că s-a terminat, şi de cele mai multe ori ce fac când se întâmplă acest lucru?
Aşteaptă până la publicitate să dea un sprint contra timp până în bucătărie să refacă resursele epuizate.

Mulţi oameni şi din păcate mai ales copii privesc non stop la televizor şi ignoră vremea frumoasă de afară, şi nu fac sport. Stau într-un scaun non stop concentraţi la ecran.

Multe dintre jocurile de afară au dispărut. Jocurile ca „ascunselea”, „fuga-căţăratea”, „raţele şi vânătorii” sunt tot mai rar jucate.

Şi e păcat. Pentru că făceau mişcare şi socializau mai mult prin acele jocuri.

Ne împinge să facem multi-tasking.

Cum? Pai dacă ai observat, femeile care au televizor în bucătărie adesea se uită şi la o emisiune, nu neapărat la o telenovelă, şi gătesc în acelaşi timp.

Mănânci şi te uiţi la TV, la un film, la un talk-show, la ştiri, şi te scuzi că numai acum ai timp. Faci curat, speli vasele şi te uiţi la TV. Unii au TV chiar şi în maşină, unde trebuie să fii concetrat la drum.

Pe lângă acestea se ştie că dacă facem mai multe lucruri în acelaşi timp scade calitatea a ceea ce facem, pentru că şi atenţia noastră se distribuie şi devine mai redusă pentru fiecare activitate în parte.

Ne distorsionează percepţia asupra realităţii şi bagă frica în noi.

Acesta este pe departe cel mai dăunător aspect.

Iar aici mă refer în special la ştiri. La acele posturi care difuzează ştiri.

Majoritatea ştirilor sunt negative. Auzim de tot felul de accidente de maşină, de tot felul de jafuri şi crime oribile, de tot felul de oameni bolnavi de boli rare şi asta ne induce frică.

Nu-mi spune că eşti om matur şi conştientizezi aceste lucruri şi nu te afectează deloc.

Dacă le priveşti zi de zi, dacă le asculţi zi de zi, numai evenimente negative, o să începi să te gândeşti numai la lucruri negative.

Începi să vorbeşti cu prietenii tăi de tot felul de lucruri negative, şi astfel să-ţi alimentezi frica.

Pentru că sunt făcute în aşa mod să te impresioneze, să îţi provoace emoţii, cât mai puternice ca să stai cât mai concentrat cu ochii în televizor.

Gândeşte-te câte ştiri pozitive şi câte ştiri negative se difuzează. O să observi că balanţa înclină puternic în partea negativă.

Ţin minte că atunci când eram în clasa a 5-a un coleg de clasa s-a sinucis, s-a spânzurat.

Au venit repede televiziuniile şi au început să creeze tot felul de scenarii cât mai dramatice. Dacă bine îmi amintesc spuneau ceva de genu că nu i-a cumpărat telefon mobil şi a vrut să se răzbune pe părinţi, astea erau zvonurile oameniilor care-şi dădeau cu părerea.

Nici azi nu ştim exact care a fost motivul. Pe lângă asta, filmau sala de clasă, şi au pus lumânări prin sala de clasă iar pe fundal mergea o muzică foarte tristă, tragică, apoi la sfârşitul reportajului era o imagine în fond gri cu o hintă ruginită care scârţâia în timp ce se mişca goală.

Hintă pe care eu nu am văzut-o în niciun parc din Aiud, şi nici clădiriile care erau în acea imagine.

De ce făceau asta? Pai ca să ne amplifice emoţia resimţită de acel eveniment, să mărească gravitatea întâmplării.

Vor să simţi frică, să fii speriat, ca apoi să îţi ofere publicitatea aia plină de emoţii pozitive, plină de fericire, legate de acele produse care ţi le prezintă. Astfel încât atunci când mergi pe lângă raft
în magazin să îţi aminteşti de acea reclamă plăcută.

Bun.

După ce am conştientizat că vor să bage frica în noi vine şi întrebarea, dar de ce?

Păi pentru că „ Este dovedit de nenumarate ori ca oamenii speriati si cu stima de sine scazuta cumpara în prostie orice.” – Pera Novacovici.

Asta e planul lor, vor să ne sperie cu ştirile, să ne facă să cumpărăm mai mult. Pentru că, se ştie că din asta câştigă mult televiziuniile, din publicitate. Şi dacă mariile companii de orice fel de produse au văzut că publicitatea le creşte vânzăriile, normal că au făcut astfel încât să fie cât mai multă publicitate, iar televiziuniile au făcut ca prin materialele difuzate de ei publicitatea să fie cât mai eficientă. Şi televiziuniile sunt companii şi vor să obţină bani. Pentru asta se luptă, nu neaparat ca să fii tu, individule oarecare, informat corect.

În concluzie, televizorul are şi efecte pozitive şi efecte negative. Trebuie să fim selectivi cu programele care le urmărim. Benefic ar fi să ne uităm cât mai puţin la ştirile acelea tragice, şi dacă vrem să fim informaţi şi să ne educăm să folosim internetul. Să alegem noi ce vedem şi ce ne interesează. Nu să luăm ce ne este dat.

Ţi s-a întâmplat ca după ce ai privit la TV, să ţi se înrăutăţească starea emoţională? Sau să ţi se îmbunătăţească?

Cu respect,
Cristi Pavel