Salut

Acest articol te ajută să treci mai ușor peste momentele în care cineva drag îți moare, peste acele clipe grele ce țin de înmormântare.

Vreau să te avertizez de la început că ceea ce vei găsi în acest articol nu sunt proceduri standard, sunt doar tehnicile folosite de mine pentru a trece mai ușor peste eveniment.

Zilele trecute a murit bunicul meu. Avea 82 de ani. O viață lungă, o familie mare și o soție care i-a fost alături până în ultimele clipe, la bine și la rău.

Adevărul era că ne cam așteptam, de vreo săptămână, la acest eveniment nefericit – fapt ce ne-a ajutat și să ne împăcăm cu ideea dar ne-a indus și puțin stres pentru că din moment în moment putea să se întâmple.

Ziua în care a murit, maicămea a avut o presimțire și le-a spus alor mei să îi facă o vizită. A murit în timp ce majoritatea familiei s-a reunit să-l vadă viu, pentru ultima dată.

Acum o să trec la pașii concreți pe care i-am urmat pentru a trece mai ușor peste eveniment:

-          Acceptare

Acest lucru l-am învățat de la tatăl meu. El în tinerețe, a avut multe lipsuri de ordin material și a trebuit să treacă peste, să îndure și să meargă mai departe. Mi-a spus că prin acceptare a reușit să treacă peste multe situații care nu aveau o rezolvare imediată fără să sufere mai mult din cauza conflictului dat de neacceptarea prezentului.

Am acceptat că moartea e ceva firesc, normal, ce va fi cunoscut de fiecare dintre noi la un moment dat în viață. Trebuie să ne împăcăm cu ideea, așa e normal. Partea frumoasă e că nu știi niciodată când mori, așa că nu are rost să-ți bați capul cu această problemă.

M-a ajutat să accept mai bine situația și teoriile religioase care spun că moartea nu e sfârșitul, ci doar trecerea într-o altă formă de existență, superioară, spirituală. Toate religiile, din câte știu eu, spun acest lucru.

-          Familiarizarea treptată

Trebuie să recunosc, mi-a bătut inima repede chiar când am ajuns, de frică. Mi-era frică de situația intensă emoțională, negativă, care apreciam că urma să vină.

Așa că, după ce am ajuns la casa bunicilor, nu am alergat direct la sicriu. M-am obișnuit treptat. Prima dată am stat în curte cu verii mei, apoi am intrat în casă și apoi în camera cu sicriul expus.

Ideea e că așa îți areți treptat că nu se întâmplă nimic și că poți face față emoțional situației.

-          Intelectualizare

Intelectualizarea este un mecanism de apărare al psihicului prin care acesta neagă partea emoțională a realității cu care se confruntă și se concentrează puternic pe partea rațională/intelectuală.

Ce făceam eu?

Încercam să fiu puțin mai rece, să văd lucrurile ca și cum nu aș fi un membru al familiei ci ca și cum aș fi un martor, un necunoscut care asistă la cele de acolo.

O să fiu puțin mai direct în rândurile următoare: o mătușă mi-a spus că ea când închidea ochii îl vedea pe bunic cum era tot slab și înnegrit. Vedea lucrurile foarte emoțional.

Eu, ca să nu fiu afectat, priveam lucrurile la rece. Era normal să fie slab pentru că nu mai putea să mănânce și era normal să fie înnegrit pentru că sângele nu mai curgea să oxigeneze și să hrănească țesuturile. Încercam să fiu cât mai obiectiv, să adopt starea mentală a unui medic care profesează de ani de zile și e puternic desensibilizat.

-          Reorientarea atenției pe lucruri plăcute/neutre emoțional

Vorbeam acolo cu unii oameni care au venit și pe care îi cunoșteam, despre tot felul, mai puțin despre bunicul care murise. Despre școală, despre Cluj, despre amintirile din copilările, despre trafic, etc., orice care mă ajuta să intru într-o altă lume.

-          Ajutorarea celor din jur

Acest lucru m-a ajutat foarte mult să fiu prezent, aici și acum, nu în gânduri groaznice sau amintiri legate de bunicul decedat care mi-ar fi amplificat disconfortul emoțional.

Știu că eram foarte atent la cum puteam ajuta pentru buna desfășurare a evenimentului.

Știu că la două mătuși li s-a făcut rău într-o seară iar în timpul înmormântări eram atent la ele și la bunica mea, am adus apă să aibă la îndemână, etc.

M-am pus în cadrul mental în care aveam misiunea de a avea grijă de cei din jur, de cei care aveau nevoie, fapt ce mă ajuta să mă detașez, să mă facă să simt că eu sunt puțin „din afară”, să nu intru în acele emoții puternice de tristețe.

În concluzie, tehnicile pe care ți le-am spus nu mi-au înlăturat definitiv emoțiile negative, dar m-au ajutat să le mențin la un nivel acceptabil și să fac față situației într-un mod cât mai optim.

Cu respect,

Cristi Pavel

5 tehnici pentru a trece mai usor peste moartea cuiva apropriat is a post from: Castigatimp.com

După cum probabil ai observat din articolele anterioare, în ultima vreme am scris despre disciplină și cum să o întreții în diferite moduri.

Am zis o întreții și nu o dobândești pentru că e ceva ce ține de tine, nu de exteriorul tău. Iar pentru că ține de interiorul tău, înseamnă că e tot timpul cu tine și că tu ești cel/cea care decide dacă apelezi la această abilitate sau nu.

De ce am scris tocmai despre disciplină?

Eu cred, că „ea” și cu sinonimul ei – autocontrol – sunt predictorii numărul 1 ai reușitei atingeri unui scop.

În viziunea mea, dacă ai autocontrol, poți face orice e omenesc posibil în sensul că-ți poți atinge potențialul optim de care dispui.

Dacă în articolul trecut ți-am vorbit de 2 întrebări, prima care să-ți arate calea, iar a doua să te ajute să vezi dacă ești pe acea cale, acum o să-ți vorbesc doar tot despre o cale dar ce ține strict de disciplină.

Calea disciplinei

Pentru a rezista pe o perioadă îndelungată cu un program de disciplină care să fie sănătos, ai nevoie de un element foarte important, echilibru.

Pune în balanță lucrurile care trebuie să le faci, cu cele care vrei să le faci.

De ce?

Pentru că lucrurile care trebuie, pentru simplul fapt că „trebuie”, îți consumă energie.

Iar lucrurile pe care le vrei, pentru simplul fapt că le vrei, dacă le faci îți aduc energie. (elimină din frustrare, ai nevoie mai mult satisfăcute și ești mai mulțumit, deci mai dispus să muncești)

Dacă faci doar ceea ce trebuie, la un moment dat îți vei consuma toată energia (aici mă refer la resursele necesare activităților ce îți susțin planul: concentrare, perseverență, motivație, etc.), și nu vei mai da randament chiar dacă vei continua în aceeași manieră.

Dacă faci doar ceea ce vrei, nu mai are rost planul pentru că acțiunile tale sunt dictate de dispoziția de moment, de starea de „ am sau nu am chef”.

Ce ar fi ideal să fac, în mod concret?

După cum se vede și în poza de la începutul articolului, pune în echilibru lucrurile care sunt utile/folositoare pe termen lung, cu lucrurile care nu sunt dar care vrei să le faci. Chiar dacă e normal să fie perioade în care vei face mai mult ce „trebuie” și mai puțin ceea ce „vrei”, e important să jonglezi și să tinzi spre mijloc.

Încearcă să găsești un echilibru între activitățile „pentru minte” (citit, scris, analizat, văzut filme, ascultat etc) și cele „pentru corp” (gimnastică, dans, mișcare de orice fel).

În concluzie, încearcă să menții un echilibru între activitățiile serioase, și cele neserioase. Când e vorba de muncă, e muncă, când e vorba de distracție, e distracție. (niște idei interesante despre cum să te distrezi fără bani găsești aici)

Care e cea mai mare problemă a ta legată de disciplină?

Pe curând,

Cristi Pavel

PS: Poți să mă ajuți pe mine și pe alții pe care i-ar ajuta conținutul acestui articol dând un share/like/recomand pe facebook sau un tweet pe twitter fâcându-l astfel mai cunoscut.

Dacă simţi că ai orice fel de completare sau vrei să-mi spui ceva, lasă-mi un comment mai jos sau trimite-mi un mail la: cristi@castigatimp.com

Cum sa fii disciplinat pe termen lung is a post from: Castigatimp.com

Primele două întrebări pe care le recomand le-am publicat aici.

Acum, mulțumită unui cititor și a unei experiențe personale, am mai conștientizat alte două.

Prima întrebare: cum?

O problemă a noastră de multe ori e că așteptăm ca soluțiile să ne cadă din cer, așteptăm ca cineva să vină la noi și să ne ofere „pastila magică”.

Ei bine, șansele ca acest lucru să se întâmple sunt destul de mici, așa că e bine să ne obișnuim să căutăm singuri soluțiile în primul rând.

De ce să apelezi la cineva pentru a rezolva o problema dacă nu o poți rezolva chiar tu?

Procedând astfel, poți câștiga o timp și energie. Bineînțeles, sunt și situații în care dai de necunoscut, iar dacă sunt implicate riscuri (cum e o situație de natură medicală), e mai înțelept să ceri ajutorul cuiva.

Dar, în general, când vrei să faci ceva și nu știi cum, pune-ți întrebarea

Cum aș putea rezolva această problemă?

Foarte important, fii deschis la multe perspective, la multe soluții. Aici e faza de brainstorming, în care strângi idei pe care abia apoi le evaluezi. Dacă faci evaluarea înainte să-ți permiți să ai multe idei, nu te vei alege cu multe idei pentru că te vei concentra pe judecarea și nu pe strângerea lor.

Normal ca trebuie să le judeci, dar întâi trebuie să le strângi.

Încă o idee dintr-un articol scris de Pera Novacovici despre cum să rezolvi o problemă poți găsi de aici.

A doua întrebare: ceea ce fac acum mă va face mulțumit pe termen lung sau îmi va oferi doar o satisfacție de moment?

De foarte multe ori, lucrurile care oferă doar satisfacții de moment pot să creeze nesatisfacții durabile.

Ca să fiu mai explicit, atunci când ai chef în fiecare zi să stai 30 de minute pe facebook în loc să te duci la treabă (când ți-ai propus să faci treabă), vei fi mai nemulțumit pe termen lung pentru că vei știi că ai fost neproductiv, ai atins mai puține din câte ți-ai propus și ai fost și „sclavul” lenei sau al amânării.

Dacă pentru tine e mai importantă clipa prezentă și nu-ți pasă de viitor, atunci e ok. Fă ce simți, carpe diem!

Dar dacă pentru tine e mai importantă satisfacția durabilă în schimbul celei de moment, îți recomand să-ți pui această întrebare înainte de a începe să faci orice.

Fie că te pui să mănânci o „șaorma”, fie că alegi să te uiți la un episod dintr-un serial în loc să te uiți la un documentar, etc. Continuă să-ți pui această întrebare.

Această întrebare te va ajuta să fii mai disciplinat și mai mulțumit de tine însuți, atunci când pui seara capul în pernă.

Dacă vrei să citești mai multe despre amânarea recompensei într-un limbaj accesibil, o poți face de aici.

În concluzie, pune întrebarea CUM când vrei să faci ceva și te-ai lovit de un blocaj, și a doua întrebare înainte de a începe orice.

Tu ce părere ai, e ok să te disciplinezi dur sau să mai lași frâul din când în când? Care variantă îți aduce cel mai mult câștig?

Baftă!

Cristi Pavel

PS: Poți să mă ajuți pe mine și pe alții pe care i-ar ajuta conținutul acestui articol dând un share/like/recomand pe facebook sau un tweet pe twitter fâcându-l astfel mai cunoscut.

Dacă simţi că ai orice fel de completare sau vrei să-mi spui ceva, lasă-mi un comment mai jos sau trimite-mi un mail la: cristi@castigatimp.com

Autor foto

2 intrebari pe care sa ti le pui zilnic (2) is a post from: Castigatimp.com

Salut

Vrei mai multă energie, sau o energie de calitate?

Ca eu da. Asta e problema, cred eu, nu timpul, timpul nu-l putem modifica, dar parcă la energia care dispunem mai putem „mișca” noi ceva.

Timpul e același pentru toți, energia de care dispunem, cantitatea și calitatea, fac diferența de modul în care îl folosim, care până la urmă e ceea ce contează cel mai mult.

Pasul 1: Somn mai devreme

Ai observat cumva că dacă te pui să dormi înainte de 12 te trezești mai odihnit chiar dacă dormi același număr de ore?

Există un studiu care arată că adolescenții care dorm mai devreme (și mai mult), li se îmbunătățesc abilitățile legate de învățare și atenție.

Un alt fapt e că, avem un „ciclu cicardian”, un fel de „ceas biologic”, care acționează asupra temperaturii corporale, a stării de activare (trezire), și care în mod natural ne face să fim somnoroși noaptea și vioi dimineața.

Nu putem să fim mai odihniți chiar dacă dormim mult în timpul zilei pentru că odată cu venirea dimineții și a luminii corpul nostru se pregătește să fie activ. Despre ciclul cicardian și riscurile muncii în timpul nopții poți citi de aici.

Despre cum să ai un somn ușor și de calitate a scris Florin Roșoga aici.

Pasul 2: Muncitul în cicluri

Suntem organisme, nu aparate electrice (chiar dacă avem anumite asemănări). Suntem extrem de complecși și nivelul nostru de energie urcă și scade, nu e constant.

De ce să te opui naturii tale dacă nu îți face bine?

Ca să eviți acumularea rapidă de oboseală și amânarea ei pe o perioadă cât mai îndelungată, îți recomand să muncești în cicluri.

O tehnică foarte bună pe această temă e tehnica pomodoro.

Ea ce presupune? Muncești în deplină concetrare o perioadă de timp (maxim o oră) după care faci pauză în care faci orice altceva în afară de muncit, ideal ceva cât mai diferit (ex.: stat cu ochii închiși, mâncat ceva, plimbat).

Despre o unealtă online care te ajută să pui în practică această tehnică găsești mai multe aici.

Pasul 3: Sport

Nu vreau să intru în detalii despre acest subiect în acest articol pentru că am scris mult mai pe larg aici.

Dar vreau totuși să-ți spun câteva cuvinte: fă-l cu măsură, nu exagera dar nici nu-l amâna prea mult.

Care crezi că ar trebui să fie al 4-lea pas pentru mai multă energie?

Cu respect,

Cristi Pavel

PS: Poți să mă ajuți pe mine și pe alții pe care i-ar ajuta conținutul acestui articol dând un share/like/recomand pe facebook sau un tweet pe twitter fâcându-l astfel mai cunoscut.

Dacă simţi că ai orice fel de completare sau vrei să-mi spui ceva, lasă-mi un comment mai jos sau trimite-mi un mail la: cristi@castigatimp.com

Autor foto

Cum sa ai mai multa energie in 3 pasi is a post from: Castigatimp.com

De curând am primit un mail de la o persoană care probabil citește blogul și mi-a adresat mai multe întrebări.

Ideea cu întrebările era că mie îmi spuneau foarte multe, deci erau întrebări bune.

Una e când cineva se străduiește să formuleze niște întrebări care pătrund puțin mai adânc în problemă și îți spune în mod specific „care-i treaba” și alta e când întrebările sunt vagi.

Una e când mergi la mecanic și spui „s-a stricat mașina, ce să fac?” și alta e când mergi și spui „oare de ce nu stă la relantiv, pornește și imediat se oprește?”.

Vorbind de întrebări într-un sens mai general, personal încurajez gândirea critică care are la bază două cuvinte: de ce?

Pentru că întrebările adesea ascund răspunsuri.

În filozofie, întrebările sunt mai importante decât răspunsurile, așa că de ce să nu profităm de această idee și să-l folosim.

Dacă ai orice nelămurire, orice problemă, observă dacă răspunsul/soluția nu e deja ascunsă în întrebare.

Tot odată întrebările te ajută să ajungi mai aprope de adevăr deoarece prin analiză elimini variantele absurde sau găsești potențialele surse de falsitate.

În concluzie:

-          Întrebările ascund de multe ori răspunsuri

-          Întrebările ne aduc mai aprope de adevăr

Eu cred că întrebarea cea mai importantă în aflarea adevărului și în înțelegerea unor concepte e întrebarea „de ce?”.

Care crezi că e a doua ca importanță după „de ce?”

Baftă!

Cristi Pavel

PS: Poți să mă ajuți pe mine și pe alții pe care i-ar ajuta conținutul acestui articol dând un share/like/recomand pe facebook sau un tweet pe twitter fâcându-l astfel mai cunoscut.

Dacă simţi că ai orice fel de completare sau vrei să-mi spui ceva, lasă-mi un comment mai jos sau trimite-mi un mail la: cristi@castigatimp.com

Autor foto

2 motive pentru care sa-ti pui zilnic intrebari is a post from: Castigatimp.com

De data aceasta vin cu ceva puțin mai diferit.

De data aceasta nu dau pași și principii în mod direct ci le dau prin intermediul unui prieten.

În primul rând vreau să-ți zic câte ceva despre Doru, Doru Pelivan.

Vreau să-ți povestesc cum l-am cunoscut.

Eram, cred, prin 2009, la un program de dezvoltare personală în stațiunea montană Straja. Unde combinam educația în privința dezvoltării personale cu schiatul (adică, plăcutul cu plăcutul).

(Straja - 2009)

Acolo aveam mai mulți traineri, majoritatea psihologi plus încă doi care nu aveau decât vreo 18 ani. E vorba de Doru și de Raul.

Astăzi o să vorbesc doar despre Doru.

Eu aveam 16 și eram prezent acolo în calitate de participant. El avea 18 și era prezent în calitate de trainer. Probabil că lumea era sceptică, dar mă gândesc că restul echipei formată predominant din psihologi l-au evaluat într-un fel înainte de a-i da voie să participe alături de ei în echipa trainerilor.

Îmi amintesc că a ținut o prezentare unde am înțeles mai clar ce înseamnă ieșirea din zona de confort și cât de importantă e aceasta pentru dezvoltare și pentru atingerea obiectivelor.

Tot acolo la prezentarea lui am învățat că ieșirea din zona de confort se face în mod rațional ieșind treptat, pentru a „metaboliza” experiența și nu dintr-o dată.

Mi-a plăcut că, pe lânga partea teoretică am făcut și ceva practic, la sfârșit. Fiecare din cei din audiență (în jur de 30-40 de persoane), a trebuit să meargă, pe rând, în fața lângă el, să se urce pe scaun și să zică ceva auditoriului. Astfel, am învățat nu numai cu „mintea” dar și cu „emoțiile” ce înseamnă ieșirea din zona de confort.

Ideea cu ieșirea din zona de confort e că vei întâlni multe eșecuri și frâne care îți vor seca entuziasmul dacă nu ai ATITUDINEA POTRIVITĂ.

Cred ca asta e lecția cea mai importantă pe care am învățat-o de la Doru, LECȚIA ATITUDINII.

Ca să poți continua, ai nevoie de atitudinea potrivită. Atitudinea care îți permite să mergi mai departe, să vezi bobocul de nufăr în balta cu nămol, să te ridici și să te scuturi de praf după ce ai căzut, să alergi în continuare.

Acum, Doru s-a concentrat pe atitudine și pe atingerea visurilor, implicit antreprenoriat.

Așa că, a deschis primul lanț de saline artificiale din oraș (www.salinadinoras.ro). Prima salină a deschis-o în 2009 în Timișoara, iar mai târziu în Drobeta Turnu Severin, Târgu Jiu și Galați.

Acum el vrea să împărtășească lecțiile despre antreprenoriat și reușită pe care le-a dobândit până acum.

Cum face asta?

A creat un program unde le-a structurat și le-a publicat ca să putem învăța toți din experiențele lui.

Îți recomand cu căldură să arunci și tu o privire asupra lui dând un click aici.

Cum e sa fii antreprenor cu rezultate la 20 de ani is a post from: Castigatimp.com

Salut

Acest articol e legat de fixarea obiectivelor într-un mod sănătos și depășirea piedicilor.

Zilele trecute răsfoiam niște materiale de psihologie cognitivă, și am găsit printre ele și unul în care se vorbea de fixarea obiectivelor într-un mod sănătos.

A fost pentru mine o perioadă în care am tot amânat niște sarcini și deja deveneam puțin supărat pe mine că nu mă țineam de treabă.

A fost o simplă schimbarea de perspectivă, am privit lucrurile cu alți ochi și se pare că acest lucru s-a reflectat imediat și în acțiune.

Am schimbat acel „trebuie să fac” cu „vreau să fac”/„pefer să fac”/„mi-ar plăcea”. Am trecut de la obiectivele fixate irațional, la cele fixate rațional.

Am trecut de la obligație, forțare și atașare de un rezultat la oferirea de libertate față de mine însumi și detașare. Mi-am dat voie să fac ceva doar pentru că vreau și nu pentru că mă oblig.

Acest lucru mi-a permis să mă relaxez și chiar să trec la acțiune. Presiunea care mă oprea să fac ceva și mă ținea prins într-un cerc vicios de gânduri a dispărut.

Ce îți recomand și ție să faci, îți recomand să încerci. Știu că literatura dezvoltării personale te învață să fii hotărăt, serios și să nu eziți. Eu cred că e o perspectivă potrivită. Dar nu trebuie privită ca pe o lege explicită ci mai mult ca pe un principiu. Uneori printre rigiditate e nevoie și de flexibilitate.

Pentru că dacă tot faci ceva și nu funcționează, e un semnal clar că e timpul să faci altceva. (principiul 1: schimbă ce nu funcționează)

Nu înseamnă că tot ceea ce funcționează pentru altcineva va funcționa și pentru tine, sau viceversa. (principiul 2: găsește-ți propria cale)

E nevoie să cauți, să „sapi”, cum spunea un profesor de-al meu din liceu. Să îți găsești calea ta și să folosești cărțile și exemplele altor oameni ca să te inspiri, nu să le privești neaparat drept literă de lege.

În concluzie, fii flexibil cu tine însuți și dacă ceva nu funcționează, continuă să încerci și să cauți.

Baftă!

Cristi Pavel

PS: Poți să mă ajuți pe mine și pe alții pe care i-ar ajuta conținutul acestui articol dând un share/like/recomand pe facebook sau un tweet pe twitter fâcându-l astfel mai cunoscut.

Dacă simţi că ai orice fel de completare sau vrei să-mi spui ceva, lasă-mi un comment mai jos sau trimite-mi un mail la: cristi@castigatimp.com

Autor foto

2 principii prin care sa-ti depasesti blocajele is a post from: Castigatimp.com

Acest articol are rolul de a-ți prezenta un mod prin care să-ți energizezi comportamentul, și să nu-ți pui singur bețe-n roate.

Dacă te ocupi cu dezvoltare personală, e foarte probabil că îți dorești ceva mai mult, ai niște scopuri, niște idealuri și dorințe pe care aștepți să le atingi și să le împlinești.

Adevărul e că marea majoritatea a oamenilor își doresc aceste lucruri, dar cei care se preocupă în mod conștient de dezvoltare personală, fac aceste lucruri într-un mod „profi”.

Așadar încerci să faci ceva, să zicem că vrei să fii mai productiv și mai eficient în utilizarea timpului cu folos.

Îți faci un program la început de zi și treci la treabă.

Trece ziua, faci ce faci, ai perioade în care muncit și ai fost serios, te-ai ținut de propriul angajament, dar ai și perioade din zi în care ai făcut lucruri care nu te ajută să-ți atingi acest obiectiv.

Acum. Te cerți că nu te-ai ținut de treabă, sau ești mulțumit că în proporție de 70% din timp ai făcut ceea ce ți-ai propus?

Dacă te cerți că nu te-ai ținut de treabă nu faci decât să devii perfecționist. (am scris un articol aici despre capcanele perfecționismului)

Dacă ești mulțumit că măcar ai făcut ceva, e ca și o auto-recompensă pentru mărirea frecvenței propriului comportament. Dacă te cerți, te auto-pedepsești, îți scazi frecvența apariției acestui comportament. Dacă ești recunoscător, prin felul acesta te „auto-recompensezi” și e mai probabil că vei repeta comportamentul și pentru simplul fapt că te vei vedea cu alți ochi. Te vei vedea ca pe un om care lucrează să devină mai productiv și vei acționa în consecință. (pentru mai multe detalii despre importanța imaginii de sine, am scris un articol aici)

Sigur, nu trebuie să cazi în extrema auto-suficienței, în care să miști doar un deget și să zici „gata, am făcut ceva”, dar nici în extrema în care stai cu biciul să te pleznești singur pe spate când nu acționezi impecabil. Consider că echilibrul e cheia în cazul de față.

Varianta audio a articolului o poți descărca de aici

Spor la treabă!

Cristi Pavel

PS: Poți să mă ajuți pe mine și pe alții pe care i-ar ajuta conținutul acestui articol dând un share/like/recomand pe facebook sau un tweet pe twitter fâcându-l astfel mai cunoscut.

Dacă simţi că ai orice fel de completare sau vrei să-mi spui ceva, lasă-mi un comment mai jos sau trimite-mi un mail la: cristi@castigatimp.com

Autor foto

Incurajeaza-te ca faci ceva, nu te critica pentru ca faci putin is a post from: Castigatimp.com

Acest articol are rolul de a te ajuta să conștientizezi dacă ai și tu acest obicei.

Aproape toate lucrurile care le facem iau forma unor obiceiuri, iar în unele cazuri automatisme. Facem ceea ce suntem obișnuiți să facem fără prea mult „asistență” conștientă.

Nu spun că acest lucru e un rău în sine, nicidecum, ne ajută să economisim energie, dar întrebarea importantă care răsare: ceea ce facem fără să „gândim”, e în favoarea sau în detrimentul nostru?

Ei bine, te voi lăsa să îți evaluezi singur(ă) situația dar îți voi prezenta acest lucru printr-o comparație.

În primul rând, mă voi lua pe mine ca exemplu:

Eram în clasa a 7-a. Tot ceea ce făceam în general era: mers la școală, învățat aproape toată ziua din cauza unor strategii de învățare idioate, meditații engleză o dată pe săptămână, mai învățam și pentru câte o olimpiadă, mă mai jucam câte un joc pe calculator din când în când și cam atât.

Dar:  nu mă apucam de învățat până nu aveam toate condițiile asigurate: masa trebuia luată, patul trebuia să fie făcut, în cameră trebuia să fie ordine, pe birou la fel, calculatorul nu trebuia să aibe praf pe el, etc.

Acum, o voi lua drept exemplu sora mea:

Tot în clasa a 7-a, ea pe lângă școală și temele aferente, mergea la meditații la matematică (o dată sau de două ori pe săptămână), meditații engleză (o dată pe săptămână) , făcea dansuri sportive la un nivel relativ ridicat deoarece participa la competiții și avea sezonier spectacole, se uita la seriale, mergea la olimpiade și participa și la ceva proiect de voluntariat unde confecționa brățări pentru a strânge bani pentru un copil bolnav.

Dar: Ea când se trezea dimineața, scotea caietul de sub pat și se apuca de citit pe burtă (eu fără să fi mâncat, spălat pe față și „poziționat” la birou, nici gând), era puțin mai dezordonată decât mine, nu conta dacă mai sunt și alte lucruri pe birou, în două secunde le dădea la o parte și se apuca de treabă. Eu ca să intru în „starea de învățat” aveam nevoie de ceva timp de acomodare, ea avea doar doi timpi de funcționare „maxim”, „pauză”.

După cum vezi, ea făcea mult mai multe decât mine, avea grijă și de alte aspecte ale vieții decât cel al „școlii” și se dezvolta pe mai multe planuri. Avea o viață mult mai palpitantă și mai plină de tot felul de activități decât a mea, iar rezultatele la școală erau asemănătoare cu ale mele, puțin mai bune chiar.

Întrebarea pe care vreau să ți-o pui acum e următoarea:

Am și eu tabieturi care mai mult mă îngreunează decât să mă facă productiv? Dacă da, care sunt acestea?

În concluzie, fă o trecere mentală prin revistă a obiceiurilor tale de zi cu zi și vezi care te propulsează și care te frânează.

Varianta audio a articolului o poți descărca de aici

Spor!

Cristi Pavel

PS: Poți să mă ajuți pe mine și pe alții pe care i-ar ajuta conținutul acestui articol dând un share/like/recomand pe facebook sau un tweet pe twitter fâcându-l astfel mai cunoscut.

Dacă simţi că ai orice fel de completare sau vrei să-mi spui ceva, lasă-mi un comment mai jos sau trimite-mi un mail la: cristi@castigatimp.com

Autor foto

Tabieturile – obstacol al eficientei is a post from: Castigatimp.com

Salut

În acest articol vei găsi câteva idei care te vor ajuta să poți face predicții despre comportamentul cuiva sau să-ți modifici propriul cumportament.

Atenție, nu știi cum va reacționa o persoană cu siguranță, dar îți poți face o idee generală posibilă.

Fie că e vorba de cum ar putea acționa un prieten, un părinte, partenerul de cuplu sau oricine altcineva, aceste idei s-ar putea să-ți ofere un punct de vedere plauzibil.

Ponturile din acest articol nu sunt „inventate” de mine, cum multe alte idei pe care credeam că sunt inventatorul absolut, după ce am citit puțin mai multe mi-am dat seama că am inventat din nou roata.

Dacă vrei să știi cam „ce comportament ar putea avea cineva, sau chiar și tu”, dacă vrei să faci astfel de previziuni, sau dacă vrei să-ți modifici comportamentul și nu știi exact cum, e nevoie să te uiți la două aspecte:

1. Scopuri și dorințe
2. Cunoștințele acumulate

Dacă știi ce vrea cineva, îți poți face o idee despre ce ar fi dispus să facă, iar dacă știi și ce nivel de cunoștințe are ai deja o idee și despre cum ar putea să acționeze.

Scopurile ne arată UNDE tinde cineva să meargă.

Cunoștințele ne arată CUM tinde cineva să meargă în direcția respectivă.

Să zicem că vrei să faci mai mult sport:

1. Scopuri – să fii sănătos, să fii în formă, să poți alerga 5 km, etc.
2. Cunoștințe – citește când e bine să faci sport, caută programe folosite de alții de unde să te inspiri, află cum să te pregătești (ce să îmbraci, când să mănânci, cum să te hidratezi), etc.

Să zicem că vrei să te descurci mai bine cu banii:

1. Scopuri – să îți permiți mai multe, să cheltui mai rațional, etc.
2. Cunoștințe – cărți de educație financiară, programe, etc.

Așadar, dacă vrei să-ți modifici comportamentul, fixează-ți niște scopuri și modifică baza de cunoștiințe pe care o ai.

Varianta audio a articolului o poți descărca de aici

Baftă!

Cristi Pavel

PS: Poți să mă ajuți pe mine și pe alții pe care i-ar ajuta conținutul acestui articol dând un share/like/recomand pe facebook sau un tweet pe twitter fâcându-l astfel mai cunoscut.

Dacă simţi că ai orice fel de completare sau vrei să-mi spui ceva, lasă-mi un comment mai jos sau trimite-mi un mail la: cristi@castigatimp.com

Autor foto

Cum sa-ti modifici comportamentul sau sa prezici comportamentul altora is a post from: Castigatimp.com