Salut şi bine te-am regăsit
Acest articol este o continuare şi o completare a articolului De ce e bine să fii deschis (partea I)
În acest articol îţi vor vorbi despre o lecţie pe care am învăţat-o prin propria experienţă dar care mi s-a confirmat şi din experienţa unor oameni din jurul meu. Este vorba despre o atitudine care e necesară să o adopţi ca să poţi evolua.
Dacă te închizi în tine şi zici „nu se poate”, e ca şi cum ai fi stat 25 de ani într-o inchisoare şi când ţi se deschide uşa spre libertate îţi spui „nu e adevărat, e doar un miraj” şi întorci spatele.
Ideea pentru acest articol mi-a venit când de curând am reîntâlnit o persoană pe care n-am mai văzut-o de mult. Iar acea persoană a evoluat chiar foarte mult, de la o persoană tăcută şi inhibată la una care avea simţul umorului şi îţi plăcea să fii lângă ea. Puşi într-o situaţie de mică încercare a trecut-o cu succes, dar cu un succes comparabil la nivelul său anterior. Acea persoană, s-a comparat instant cu cei care erau în jurul lui, care au trecut prin aceeaşi încercare şi brusc a devenit depresiv.
Comparându-se cu cei din jur, ei având rezultate mai bune, nu îşi recunoştea reuşita. El nu era deschis să primească şi să recunoască că e mai bun decât era în trecut. Nu era deschis să primească faptul că a devenit un om mai puternic.
Iar faptul că nu-şi recunoştea micul succes şi că începuse să se sugestioneze negativ „eu tot nu pot” îl bloca să facă în continuare ceea ce era spre bine.
Aşadar acea persoană era prizonierul propriei închisori, o închisoare a căror ziduri erau păzite de chiar el însuşi.
Ca să fiu mai concret, o să scriu vorbele care sunt legate de această atitudine sub formă de subtitluri.
- 1. „Nu se poate, eu ştiu, doar eu am dreptate”
Poate ţi se pare ciudat să-ţi zic că e greşit să zici „eu ştiu”, dar uneori e. Nu vreau să nu-ţi dai voie să ai încredere în propriile forţe, dimpotrivă.
Atunci când întâlneşti o părere nouă, un concept nou care s-ar putea să fie contrar cu lucrurile pe care le ştiai sau în care credeai până atunci, fii deschis şi încearcă să-l înţelegi înainte de a-l eticheta ca „adevăr/prostie”.
Cel mai important, încearcă să-l pui la încercare, dacă valabilitatea nu e imediat evidentă.
Dacă spui direct „eu ştiu, nu mai am ce învăţa”, vei fi victima propriei aroganţe.
Probabil că ai fi avut o revelaţie dacă te-ai fi deschis şi ai fi aplicat noile noţiuni, probabil ai fi găsit răspunsuri la întrebăriile care te frământau de multă vreme şi ele acum au venit. De aceea, fii deschis.
- 2. „Eu nu pot, nu e posibil”
Ce-ai zis?
Nu pot?
Stai! Ai încercat?
Dacă răspunsul e „păi…” sau chiar şi „da” tot nu mă convingi.
De câte ori ai încercat ca să ajungi la concluzia „nu pot”?
Poate nu aveai suficiente resurse, suficiente încercări ca să reuşeşti, dar dacă în trecut nu ai reuşit nu înseamnă că nu o să reuşeşti nici acum sau în viitor.
Să spui direct „e imposibil, nu sunt în stare” e ca şi cum ai obosi înainte să porneşti la drum.
În cartea lui Skipp Ross – Valorifică-ţi potenţialul, unul dintre principiile enunţate este cel al verbalizării, care se rezuma în cuvintele „Vei rosti un lucru şi aşa ţi se va întâmpla”.
E autosugestie. Cu cât rosteşti mai des un lucru, chiar dacă la început nu crezi în el, va ajunge să devină adevăr pentru tine.
Iar aceste adevăruri, aceste credinţe, vor fi cele care te vor susţine sau care te vor trage în jos. Depinde doar de tine pe care alegi să le nutreşti, pe cele care îţi dau putere sau pe cele care te seacă de energie.
- 3. „Omul ăsta e un prost, un ciudat”
Citeam într-un material de-a lui Pera despre „efectul Halo”. Se spune că este un mecanism al oameniilor prin care etichetăm imediat o persoană după cum arată sau după prima interacţiune cu persoana respectivă.
De aceea prima impresie contează atât de mult.
Ce vreau să zic aici e că eu m-am înşelat de multe ori în prinvinţa anumitor persoane şi le-am etichetat greşit, datorită acestui mecanism al efectului Halo.
Ideea e să nu te laşi condus de aceste preconcepţii şi să încerci să înţelegi înainte de a cere să fii înţeles.
Dacă vezi un om cu ochelari nu înseamnă neaparat că e inteligent, dacă vezi un om care are hainele murdare nu înseamnă neaparat că nu se îngrijeşte, poate l-a stropit o maşină înainte să se întâlnească cu tine, etc.
De aceea nu eticheta instant oamenii.
Aşadar, mai sus am împărtăşit cu tine câteva exemple prin care să-ţi dai seama dacă acţionezi „închis” sau „deschis”.
Fii deschis, testează ambele atitudini şi observă singur care îţi va aduce mai multe beneficii.
Deschidere şi acceptare,
Cristi Pavel
Dacă simţi că ai orice fel de completare sau vrei să-mi spui ceva, lasă-mi un comment mai jos sau trimite-mi un mail la: cristi@castigatimp.com
Bookmark and Share!
Loading ...